Măsuri asiguratorii. Contestație ANAF respinsă. Paradoxuri
Printr-o recentă hotărâre din 14.07.2023, Tribunalul Mureș a admis solicitarea noastră, dispunând ridicarea parțială a măsurii asiguratorii vizând o persoană responsabilă civilmente într-un dosar instrumentat de DIICOT. Mai concret, argumentul nostru a constat în solicitarea expresă de a se ridica măsura pentru a putea face plata prezumtivului prejudiciu. Pare paradoxal, căci discutăm de 10 ani de la debutul procesului (iulie 2013), dar clientul nostru este implicat în diverse alte proiecte de mare anvergură și simple apariții meteorice în CIP deranjează, cu atât mai mult măsuri asiguratorii (fie ele mai mult sau mai puțin justificate, dar aceasta vom vedea la finele procesului, ce doar a demarat pe fond).
Paradoxurile continuă căci ANAF contestă - DA, e primul dosar în care partea civilă contestă hotărârea
care practică determină plata întregului prejudiciu solicitat (cu accesorii și penalități calculate greșit de
vreo 2-3 ori, încurcând sumele, datele, persoanele, dar acesta este ANAF și mai ales când discutăm despre
un dosar “instrumentat” de DIICOT cu sute de inculpați și părți responsabile civilmente din toată țara, cu
asiguratorii și bănci etc.). Trecând de faptul că, din superficialitate, semnatarul contestației (nu dăm nume,
măcar nu erau din Cluj) nu a citit încheierea pentru a vedea de ce se ridică (parțial) măsura, respectiv nu a
avut răbdare să citească minuta (se înțelegea și doar de acolo), printre solicitări se sublinia imperios instituirea măsurilor asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale părților. Paradoxal, căci (1) măsurile erau deja astfel dispuse și, menținute de altfel de instanță, (2) contul care făcea obiectul procedurii avea deja credit mai mult decât necesar pentru stingerea tuturor pretențiilor părții civile. Dar nu am auzit vreodată ca partea civilă, mai puțin ANAF, să solicite restrângerea măsurii când un (1) cont sau un (1) bun imobil prezintă deja un excedent față de toate pretențiile.
În mod evident, Curtea de Apel Mureș a respins (de pe scaun cum s-ar zice) contestația, în 27.07.2023. Păcat doar că s-a identificat o fină de inadmisibilitate, tratându-se doar puțin fondul (instanța oricum a
atins punctul 1 deja identificat de noi mai sus).
Paradoxurile continuă, căci va trebui să convingem deschiderea unui sub-cont pentru partea responsabilă
civilmente, ceea ce până la acest moment pentru Trezorerie și ANAF nu pare posibil (se pare că nu se
dorește încasarea câtorva sute de mii de Euro...). Dar, suntem într-un dosar de 10 ani în (ne)lucrare, în care măsurile asiguratorii au fost luate la finele camerei preliminare cu argumentul că - hei, suntem la evaziune fiscală și sunt obligatorii (evident textul nu era opozabil / existent în urmărire penală, dar pe nimeni nu pare să deranjeze, nici măcar de o Inspecție Judiciară, căci ne întrebăm în 5 ani plus de urmărire penală fără măsuri asiguratorii sigur pe cei de rea-credință îi afectează măsurile acum dispuse).
De asemenea, suntem într-un dosar unde acum începe fondul, dar evident că e prescris totul (fără legătură
cu saga deciziilor Curții Constituționale).
Vom reveni după ce avem vești cu plățile, până acum doar băncile par să aibă interes / know-how și dorință de ajutor (știu, pare surprinzător).
Între timp, mulțumiri colegilor Roxana Iordăchescu-Nițu pentru punerea la punct a strategiei și a detaliilor, respectiv lui George Badiu pentru reprezentarea intereselor clienților în fața instanței.
